Atracția sexuală este un catalizator supraputernic, o energie care ar putea fi îndreptată spre țeluri glorioase (Freud s-a încr ncenat pe această cale). Cum se face că ea devine un scop în sine distrugător, se făr mițează în ridicolul donjuanism al masculilor carnivori care doresc ori stagnează în rumegarea obtuză a masculilor ierbivori care, emasculați prin căsătorie, nu mai doresc? Într-un cuv nt, de la ce masă critică de carne posedată în sus se eliberează bărbatul de multiplicitatea erotică și accede la iubire?



