Se opri din scris şi privi în depărtare. Era marea albastră, cu miile ei de secrete. Marea pe care o îmbrăţişa mereu cu aceeaşi infinită dragoste. Ar fi putut trăi o viaţă întreagă l ngă...

Ar fi vrut să-i spună şi ea lui că-i va fi dor de el. Şi totuşi, cuvintele erau ferecate într-un loc neştiut. Tăcea. Privea marea.